A doua parte a unui articol redactat de voluntarul nostru, Bogdan Gherman, care a dorit astfel să vină în ajutorul vostru. Citiți prima parte aici.

Tăierile de fructificare se finalizează în această lună la speciile pomicole din toate zonele ţării.

La măr şi la păr, formaţiunile tinere de rod (pinteni, ţepuşe, smicele şi nuieluşe) nu se taie, iar mlădiţa se scurtează la 2-3 muguri floriferi. Lăstarii de rod tineri nu se taie. Cei cu vârsta de 3-4 ani de rod se taie deasupra a 1-2 ţepuşe sau pinteni (tipuri de ramuri de fructificare).

La gutui, ramurile anuale lungi care poartă muguri micşti se scurtează la 1/3 din lungime. Măciuliile nu se scurtează, cu excepţia celor slabe care se taie deasupra unui mugure vegetativ de la bază (tipuri de ramuri de fructificare).

La sâmburoase (prun, cais, cireş şi vişin) ramurile mixte tinere, în vârstă de 2 -3 ani, nu se taie, decât dacă depăşesc lungimea de 40-50 cm. Ramurile de un an, de semischelet, crescute în interiorul coroanei până la lungimea de 30-40 cm, nu se scurtează. Cele de semischelet în vârstă de peste 5-6 ani pe care se găsesc muguri de rod şi care sunt îmbătrânite, se reîntineresc printr-o scurtare la 1-3 ramificaţii de la punctul de inserţie.

Tăierile anuale la piersic sunt obligatorii, având în vedere că această specie fructifică mai ales pe ramuri mixte şi lungi în vârstă de un an; în caz contrar, pomul se degarniseşte, iar rodul se deplasează la periferia coroanei. Ramurile mixte şi viguroase se scurtează la 60-70 cm.

Tăierile de regenerare se aplică pomilor în plantaţiile îmbătrânite, neglijate o anumită perioadă, fără creşteri anuale, cu producţii de fructe neînsemnate cantitativ şi de o calitate inferioară, în scopul refacerii coroanelor, prin scurtarea ramurilor de schelet şi de semischelet într-o perioadă de 3-4 ani, cu scopul de a stimula pornirea de noi creşteri şi garnisirea acestora cu formaţiuni de rod.

Tăierea de regenerare trebuie să fie însoţită de o lucrare adâncă a solului mult sub proiecţia coroanei, realizând astfel şi o întinerire a sistemului radicular, însoţită obligatoriu şi de o fertilizare puternică. Rănile rezultate cu dimensiuni de peste 4-5 cm diametru se acoperă cu mastic, cu vopsea sau chiar cu amestec de pământ şi de balegă.

La arbuştii fructiferi (zmeură, muri, coacăz), tăierile au în vedere formarea tufei şi menţinerea numărului corespunzător de tulpini, precum şi întinerirea acesteia prin înlocuirea celor îmbătrânite cu lăstari noi.

Tratamentele fitosanitare urmăresc combaterea gărgăriţei florilor de măr, rapănului, făinării, focului bacterian şi a bolilor de scoarţa la speciile seminţoase, moniliozei, acarienilor, afidelor la prun, cireş, vişin şi cais, Taphrinei la piersic, făinării la coacăz, putregaiului cenuşiu la căpşun etc.

În aprilie se încheie plantarea la pomi, la arbuşti fructiferi şi parţial la căpşun, iar în paralel se pot completa golurile în plantaţii. Udarea săptămânală a pomilor plantaţi este obligatorie pentru asigurarea prinderii.

Se finisează, de asemenea, lucrările solului prin executarea arăturii sau a discuirii între rânduri, peste tot sau în benzi alternative, şi se administrează îngrăşăminte organice şi 1/3 din doza de azot.

Lucrări specifice lunii aprilie

• Se sapă sau se erbicidează benzile pe rând, se desţelenesc intervalele înierbate de peste 3 ani şi se însămânţează cele ce urmează a se înţeleni.

• Se verifică grămezile cu materiale fumigene destinate prevenirii pierderilor provocate de îngheţurile şi de brumele târzii de primăvară.

• La pomii cu tulpinile roase aproape circular de către rozătoare se mai pot face altoiri sau se vor înlocui; la cei cu rosături mai mici, rănile se badijonează cu mastic;

• În căpşunării, se mobilizează şi se greblează terenul între rânduri, se plivesc buruienile din rândul conturat, se asigură materialele pentru mulcit (paie, folie, rumeguş). În stoloniere, după ce s-au recoltat stolonii, se afânează terenul între rânduri şi se completează golurile.

• În pepinierele pomicole se încheie plantatul puieţilor portaltoi şi a marcotelor.