Text de Mihai Enescu (Trees of Romania). Citiți prima parte a acestui articol.

De ce se plantează salcâmul în monocultură?

salcam5Există trei metode de instalare a culturilor forestiere: prin seminţe (însămânţare), prin butăşire şi prin plantare. În România, instalarea culturilor forestiere prin plantare se realizează prin utilizarea puieţilor cu rădăcină nudă (fără balot de pământ în jurul rădăcinilor). Culturile instalate pot fi amestecate (cu participarea mai multor specii) sau monoculturi (utilizarea unei singure specii).

Salcâmul, alături de alte câteva specii din România, se pretează pentru monoculturi. Explicaţia derivă, în primul rând, din însuşirile biologice şi cerinţele ecologice ale speciei. Salcâmul este o specie repede crescătoare (prin urmare, nu se poate asocia cu alte specii deoarece le copleşeşte), drajonează intens (generează lăstări din rădăcinile superficiale, iar din aceşti drajoni vor rezulta exemplare care vor concura puternic puieţii altor specii), prezintă un temperament pronunţat de lumină (nu suportă concurenţa interspecifică – cu alte specii – pentru lumină) şi alte considerente. Nu în ultimul rând, există şi o explicaţie de natură silvo-tehnică. Fiind o specie repede crescătoare, culturile de salcâm sunt gândite şi conduse spre cicluri de producţie scurte. Altfel spus, la vârste de 20-30 de ani, culturile de salcâm se taie pentru valorificarea lemnului, urmând ca regenerarea să se realizeze fie vegetativ (prin lăstărire sau drajonare – cazul cel mai des întâlnit), fie prin noi plantaţii de puieţi forestieri.

De ce este necesară adoptarea unei scheme de plantare?

Alături de formula de împădurire (participarea speciilor în diferinte procente, în cazul culturilor mixte), tehnologia de instalare a culturilor forestiere prin plantaţii reclamă şi utilizarea unei scheme de împădurire. Schema de împădurire este una geometrică şi aceasta precizează atât distanţa dintre rândurile de puieţi, cât şi distanţa dintre puieţii de pe acelaşi rând. În România, conform normelor silvice în vigoare, în majoritatea cazurilor se recomandă schema de împădurire de 2 x 1 m (2 m între rândurile de puieţi, respetiv 1 m între puieţii de pe acelaşi rând), ceea ce înseamnă că pentru 1 ha avem nevoie de 5.000 de puieţi. Distanţa de 2 m (ori mai mare) între rândurile de puieţi forestieri oferă posibilitatea realizării lucrărilor de îngrijire mecanizat, acolo unde şi condiţiile de teren o permit. Schema de plantare poate fi foarte uşor materializată pe teren prin folosirea picheţilor.

salcam4 salcam1

Până la urmă, este bine sau nu să promovăm monoculturile de salcâm?

Din considerente de ordin silvic, ecologic, bioproductiv, al conservării biodiversităţii etc., este evident că sunt preferate culturile mixte în detrimentul monoculturilor.

Însă, în anumite situaţii (exemplu: terenuri nisipoase), salcâmul reprezintă cea mai bună soluţie pentru instalarea vegetaţiei forestiere, chiar dacă este o specie cu un pronunţat caracter invaziv. Chiar şi acest mic “defect” poate fi utilizat în favoarea noastră. Haideţi să fim puţin isteţi!

Pentru mai multe detalii despre această specie, puteţi descărca acest articol (format PDF).