Tei iubești?

Nu știm alții cum sunt, dar noi când ne gândim la cei peste cincizeci de tei ai Iașului, dezrădăcinați pentru a face loc salcâmilor japonezi în numele ‘europenizării’ orașului, ne cam doare sufletul și mintea.

–

Cum să-ți tai singur craca???

–

Pe șleau, este vorba de recentul masacru al teilor istorici ieșeni, pus la cale nu de vreun pădurar psihopat, ci tocmai de reprezentanții administrației de la Primăria Iași. Teii de pe B-dul Ștefan cel Mare au fost smulși cu excavatoarele după ce au fost tratați ani de-a rândul prin tăierea coroanelor, îngrădiri cu asfalt sau lipsa apei la nivelul rădăcinilor – în așa-zise acțiuni de toaletare urbană. Cel care a reușit să cresteze istoria orașului și sursele sale de aer curat este primarul-drujbar Gheorghe Nichita.

–

“Unul din argumentele tăierii – o parte s-au uscat și unii nu mai sunt decorativi datorita tăierilor. Tăierile s-au facut cum nu trebuie făcute tăierile, pentru că la dimensiunile arborilor pe care i-au tăiat nu trebuia înlaturată decât cel mult o treime din coronament, ori ei au tăiat și dacă n-au murit în anul respectiv au murit în al doilea sau al treilea”. (Mandache Leucov, directorul Grădinii Botanice Iași)

–

:: desen de Dan Perjovschi

–

Haiku Eminescu!

–

Locul teilor seculari aranjați după cele descrise mai sus încă din anul 2002, va fi luat de salcâmii japonezi – simbolul modernizării în opinia celor care administrează astăzi Iașul. Trecând peste argumentul tradiției și istoriei orașului, vădit legat de teii cei bătrâni, salcâmul japonez are păcatele lui:
–
”Sophora japonica este un arbore originar din Japonia și China, decorativ prin flori, dar ca arbore izolat sau grup de 3 sau 5. Salcia japoneza e repede crescatoare, dar nu mai repede crescatoare decat teiul. Nu face umbră, și noi urmărim umbra pe străzile respective. Înflorește către toamnă, cu flori albe- gălbui, și face ca fructe păstăi cu strangulații cărnoase, care toamna cad și când le călcăm, alunecăm”. (Mandache Leucov, directorul Grădinii Botanice Iași)

–

Te-i de făcut?

–

După pocinogul teilor, unii dintre ieșeni s-au trezit și, pe bună dreptate, s-au întrebat ce-i de făcut? Așa a luat naștere inițiativa Iașul iubește teii, prin care oamenii vor să se repare greșelile grave de administrare a spațiului public și a copacilor și să restituie orașului, măcar pentru viitorul copiilor lor, teii!

–

–

Au început cu proteste pașnice și vor continua lupta pentru teii rămași în viață, dar și pentru memoria celor căzuți. Cea mai sinistră parte a poveștii rămâne faptul că ieșenii nu au fost consultați în privința intervențiilor administrației și masacrului teilor din orașul lor…

–

Dacă vreți să-i ajutați, haideți să le facem cunoscută lupta! Măcar acum, în ceasul de dinaintea sosirii pupezei…