pom_pasareArticol redactat de Mihai Enescu, inginer silvic

Instalarea culturilor forestiere prin plantări de puieţi forestieri cu rădăcină nudă (fără balot de pământ în jurul rădăcinii) se realizează DOAR în epoca de plantare. Plantările se realizează în repaus vegetativ (când procesele fiziologice ce se desfăşoară la nivelul puieţilor sunt sistate), primăvara timpuriu ori toamna târziu.

Primăvara, plantările se realizează înainte de înmugurirea puieţilor (de obicei în martie, însă nu se poate generaliza; se va ţine cont de factorii locali). Toamna, puieţii devin apţi de plantat după căderea frunzelor (octombrie-noiembrie).

În timpul verii, se pot executa plantaţii DOAR excepţional şi numai dacă se utilizează puieţi cu pământ la rădăcină.

Atenţie! Foarte puţine specii arborescente ori arbustive din România pot fi plantate vara!

De ce NU este indicat a se realiza plantări după ce mugurii puieţilor s-au deschis

Explicaţia este de natură fiziologică.

După apariţia frunzelor, transpiraţia puieţilor forestieri se va accentua considerabil. Prin transpiraţie, puieţii vor pierde apă, în mod evident. Din moment ce puietul recent plantat nu dispune de o rădăcină bine dezvoltată, acesta este incapabil de a absorbi suficientă apă (cât se pierde prin transpiraţie). Prin urmare, la nivelul puietului intervine un deficit hidric, care va conduce la uscarea acestuia. Din acest considerent, se recomandă ca la speciile de foioase să se realizeze recepajul primăvara. Recepajul constă în tăierea puieţilor de la suprafaţa solului în vederea stimulării dezvoltării rădăcinii, care va deveni ulterior capabilă de a susţine din punct de vedere nutriţional un viitor lăstar.

Recepajul se execută DOAR primăvara, imediat după plantări. Dacă plantările s-au realizat toamna, puieţii vor fi în stand-by (în așteptare) până la trecerea ultimelor îngheţuri târzii de primăvară, după care şi aceştia ar trebui recepaţi.

Foto: Freeimages