Prinţii şi prinţesele au câştigat cărţi de poveste

Că dacă n-ar fi fost concurs de poveşti cu prinţese, nu s-ar mai fi povestit atâtea fapte minunate pe adresa editurii Cartea Copiilor şi n-ar fi aflat nimeni ce copii, părinţi şi bunici talentaţi avem peste tot în ţinutul românesc.

Aşadar, au câştigat cu darul povestitului premiul ”Poveşti cu prinţese” de Caitlin Matthews – una dintre cele mai noi cărţi apărute la Cartea CopiilorOana Bejinariu, Ana-Maria Nechifor, Ioana Stăncescu şi Ion-Vâlcu Luminiţa.

Felicitări şi la cât mai multe poveşti şi gânduri frumoase în continuare. Sperăm ca lectura oferită ca premiu de MaiMultVerde şi Cartea Copiilor să vă inspire.

Iată şi câteva fragmente de poveste, aşa cum au fost ele scrise şi trăite de câştigătorii concursului nostru cu prinţese:

”- Mami,azi o sa fiu eu regina si poţi fi tu prinţesă!

Aşa a inceput duminica asta la noi acasă.Mi s-au cedat toate privilegiile de viţă regală,pe care,am aflat,le aveam oricum,dar nu prea aveam timp să mă bucur de ele.Pentru că aşa sunt reginele,ocupate ca mine.Şi cu grija castelului,a poporului ,a slujitorilor,trăsurilor, grădinilor şi a altor posesiuni regale. Aşa că, din când în când, reginelor li se face dor de copilăria lor de prinţese alintate, cochete, vesele şi libere.Iar unele regine sunt norocoase, aşa ca mine,şi cineva,cum ar fi o fiică drăguţă si generoasă(ca o adevărată prinţesă),le ia de pe umeri toate greutăţile şi le lasă şi lor libertatea de a fi cochet şi vesele, de a citi şi de a se juca in voie.

– Hei, prinţeso, vrei să ne jucăm împreună?,îmi şopteşte după un timp proaspăt
responsabilizata regină. Uite..parcă tu erai regina…”

(Oana Bejinariu)

” (…)Oare prinţul era doar rodul imaginaţiei sale, al sufletului său, care îşi dorea atât de mult să găsească culoare într-un univers acromatic?…În perioada dintre acest „odată”, situat într-un trecut ce se aseamană cu o halucinaţie, cu un vis îndepartat, şi prezent, prinţesa Eliza a renunţat la nobleţea sa – a încetat
să mai stea dreaptă, indiferent de circumstanţe şi, din când în când, se supără pentru nedreptăţile ce se petrec zi de zi.
(…)”

(Ana-Maria Nechifor, 18 ani, Bacău)

Prinţesa Zambilă

Într-o zi însorită de octombrie, sora mijlocie a Prinţesei Violetă, Prinţesa Zambilă îşi pregătea de iarnă cămara, aşezând încetişor murăturile în borcane. De ce vă miraţi? Prinţesele astea, cum n-or să se mai nască altele vreodată, aveau serviciu, mergeau la piaţă să târguiască de-ale gurii, aveau copii, spălau rufe, găteau tot felul de bunătăţi şi, iată, toamna, puneau murături.(…)”

(Ion-Vâlcu Luminiţa, 34 ani, Bucureşti)

‘În camera mică a prinţesei celei mici stau de pază o mulţime de slujitori. Nu au coifuri sau armuri, ci doar blăniţe pufoase şi bune de luat în braţe. E Ursul Mare, cel ce are grijă de casă atunci când prinţesa e la grădiniţă. Ce, nu ştiaţi că şi prinţesele merg la grădiniţă? E Pufi-Mufi, căţelul destoinic şi atât de pufos ce doarme în pătuţul regal. Între pernele mici, pentru că o prinţesă mică nu are nevoie de perne mari, doarme şi Lala, clovnul, cel pe care prinţesa îl alintă cu numele de „Lălică”. Mai este şi căluţul Pascal(…)”

(Ioana Stăncescu)

♥♥♥

Un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Înscrie-te la Newsletter

Promiteam că nu vom trimite spam.