Text de Mihai Enescu (Trees of Romania)
Origine şi răspândire în ţara noastră
Salcâmul este o specie arborescentă originară din America de Nord. Face parte din grupul speciilor “importate” în ultimele secole de pe teritoriul nord american şi cultivate în România în diferite scopuri (ornamental, productiv, ameliorarea terenurilor degradate etc.). Din acest grup mai fac parte: catalpa (Catalpa binonioides), glădiţa (Gledithia triacanthos), stejarul roşu (Quercus rubra), salcâmul mic (Amorpha fruticosa), salcâmul roşu (Robinia viscosa), arţarul american (Acer negundo), arţarul american argintiu (Acer saccharinum), plopii euramericani (Populus x canadensis), răchita americana (Salix rigida), hurmuzul (Symphoricarpos rivularis), frasinul american (Fraxinus americana), bradul argintiu (Abies concolor), ţuga (Tsuga canadensis), duglasul (Pseudotsuga menziesii) şi multe altele.
În prezent, în România, conform ultimelor date statistice, salcâmul ocupă o suprafaţă de aproximativ 250.000 ha, ceea ce înseamnă aproape 4% din suprafaţa totală împădurită din ţara noastră. Este întâlnit, cu precădere, în partea sudică a ţării.
Dacă în Europa salcâmul a fost introdus începând cu secolul al XVII-lea, în România, primele culturi de salcâm s-au realizat pe la 1750. Însă, culturi importante (ca suprafaţă) s-au instalat începând cu 1850, mai ales în partea sudică a Olteniei, numită şi Sahara României.
De ce s-a introdus salcâmul în România?
Se pot enumera o multitudine de motive, însă ne vom opri doar asupra celor mai importante.
În primul rând, salcâmul este o excelentă specie pentru ameliorarea terenurilor degradate, cu precădere nisipoase, pentru fixarea nisipurilor zburătoare. Se numără printre puţinele specii arborescente ori arbustive capabile de a vegeta în asemenea condiţii de teren. Există numeroase studii şi cercetări care reliefează această calitate a salcâmului, însă vă pot confirma şi din experienţa proprie. În toamna lui 2011 am participat în calitate de coordonator de voluntari alături de Asociaţia MaiMultVerde la o acţiune de împădurire a 7 ha de teren nisipos din localitatea Mârşani, judeţul Dolj. Doi ani mai târziu, în 2013, puieţii care s-au adaptat noilor condiţii de (semi)deşert, prezentau înălţimi de până la 2 m (fotografiile de mai jos). De asemenea, tot în scop ameliorativ, salcâmul se poate utiliza şi la instalarea perdelelor forestiere de protecţie (a căilor de comunicaţie, a acumulărilor de apă, a aşezărilor omeneşti etc. – vezi foto mai jos). Prin urmare, această specie deţine un rol extrem de important în ameliorarea terenurilor degradate în România. Din acest motiv a constituit obiectul de studiu a numeroase cercetări, dintre care, poate cea mai importantă, este teza de doctorat a ilustrului profesor Marin Drăcea (http://www.editurasilvica.ro/carti/dracea/cuprins.pdf).
În al doilea rând, salcâmul este apreciat pentru lemnul său. Această specie prezintă un ritm de creştere accentuat, atingând înălţimi considerabile la vârste fradege. Lemnul său prezintă numeroase utilizări, cum ar fi: traverse pentru căile ferate (evident mult mai eco-friendly decât cele realizate din beton), stâlpi de mină, confecţionarea de cozi pentru unelte, realizarea de butoaie, lemn de foc etc. De asemenea, salcâmul se situează în topul speciilor cu capacitate de a stoca mari cantităţi de carbon.
În al treilea rând, plantaţiile de salcâm, fie că vorbim despre plantaţii masive, fie despre perdele de protecţie, reprezintă casa multor specii de mamifere, păsări şi insecte.
Nu în ultimul rând, salcâmul prezintă interes şi în industria alimentară, în medicina tradiţională, în apicultură, ori este utilizat ca specie ornamentală, mai ales varietăţile sale cu flori roz.
3 răspunsuri
Comuna Mârșani este în Dolj, nu în Olt.
Așa este, mulțumim pentru corectare.
Îs de aceeași părere că avem nevoie de mai multă verdeață dar ar trebui să gândim mult înainte de a introduce specii exotice invazive precum salcâmul și arțarul american acer negundo,specii ce fac ravagii.Zonele de așa zis deșert de la noi îs rezultatul direct desecării lacurilor al îndiguirii râurilor și răpirii luncilor pentru agricultură.Un rău nu trăbă reparat cu unu și mai mare.Soluția cea mai bună ar fi fost să să redea lunca râului să o reîmpădurească el cu speciile autohtone ce îs parte din ecosistemu riveran.Toate speciile exotice îs o amenințare la ecosistemele noastre și ar trebui eliminate rapid și înlocuite cu specii autohtone ce cresc în mod natural în zonele noastre.Mă miră și chiar mă supără faptu că unii biologi îs pentru introducerea de specii exotice în natură.Lăcomia și dorința de a ieși în evidență cu orice preț ne distrug ecosistemele.Porcăria de ambrozia o buruiana extrem de periculoasă o invadat tot vestul României și nimeni nu face nimic.Ambrozia ,altă plantă adusă din America adică SUA, face ravagii pe terenurile proaspăt rase sau arse ori arate din vestu României.Aș vrea să știu care firmă de erbicide le-o introdus pe aceste plante invazive în Europa?